Sunt 2 „nemernicii” ȋn cauză şi e destul de greu să scriu despre amândoi ȋn aceeaşi poveste: pentru mine sau ȋn relaţia cu mine vin din poveşti diferite fiecare. Primul...să-i zicem generic...Capricornul, a devenit partenerul meu preferat de discuţie ȋncă de la primul „party” la care ne-am ȋntâlnit (spun party ȋntre ghilimele pentru că e vorba de o aniversare de...14 ani a lui Dublu Fi:)). Dacă ȋmi amintesc bine, am acoperit atunci subiecte precum comunism, Primul Război Mondial, Legionarism, Naţionalism şi bineȋnţeles, literatură...Eu eram deja la liceu, clasa a X-a şi din acest motiv privită, ca un fel de „mentor” (citind acestea sunt sigură ca Săgetătorul râde sarcastic iar Capricornul râde melancolic :)) ȋntr-ale ştiinţelor ce se predau la şcoală.
Să ne ȋntoarcem ȋnsă la firul poveştii. Cu Capricornul, cum spuneam, m-am ȋnţeles din prima extrem de bine pentru că amândoi avem aceeaşi ȋnclinaţie spre dezbateri fără a dori cu dinadinsul să ne impunem punctul de vedere şi pentru că amândoi suntem nişte buni şi fini observatori ai firii umane şi ai caracterului uman (din acest motiv ne-am distrat de minune ȋntr-o noapte cu bere şi stele căzătoare la Roica J). Şi cum atât de bine ne ȋnţelegeam şi atât de compatibili intelectual eram eu şi Capricornul, am reuşit să ȋl conving (spre regretele lui viitoare) să se alăture sectei FSP-iştilor, fiind admis la aceeaşi facutlate pe care eu o proslăvisem poate mai mult decât era nevoie ȋn anii ȋn care ne ȋntâlneam la vin şi narghilea ȋn apartamentul din Drumul Taberii...Cum timpul a trecut şi o dată cu el şi amintirile nu foarte vesele din timpul facultăţii, sper că şi dintele ȋmpotriva mea pe acest subiect s-a cariat şi a picat...
Săgetătorul ȋn schimb; povestea lui e una mai dramatică şi mai greu de ȋnţeles...Săgetătorul şi cu mine nu ne-am suportat ȋn prima clipă când ne-am ȋntâlnit. Acum, că timpul a tasat amintirile, cred că am explicaţia acestei antipatii: amândoi aspiram la rangul de maȋtre tocilar ȋn grup şi cum eu eram mai mare şi aveam cel puţin trei ani de tocit ȋnaintea lui, şi-a simţit poziţia ameninţată...Eu la rândul meu, deşi cu trei ani mai experimentată ȋntr-ale tocitului, mi-am pierdut ȋnacrederea ȋn mine, văzând erudiţia fantastică şi fluxul de date istorice şi titluri de cărţi pe care Săgetătorul le etala ca la paradă ȋn sufrageria micului apartament din Drumul Taberei (trebuie să precizez că majoritatea ieşirilor la bere au loc ȋn acest cartier deoarece – suspectăm eu şi Capricornul – Săgetătorul e cartierofob faţă de alte zone ȋn afară de cea ȋn care s-a născut şi a trăit până acum).
Cum am reuşit totuşi să ne ȋmprietenim, ȋn ciuda antipatiei iniţiale? Cred că am reuşit pentru că am descoperit o metodă mult mai eficientă şi mai funny de a concura unul cu celălalt: ironia şi sarcasmul... Şi totuşi, dacă ar fi să dăm la o parte aceste două esenţiale piese de ȋmbrăcăminte ale atitudinii noastre când ne vedem, spre surprinderea mea şi a Săgetătorului, cred că am găsi un dram de simpatie şi multe amintiri „draguţe”, care ne-ar face să ne dăm seama că, până la urmă, celălalt nu-i chiar atât de nesuferit...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu