Există ȋn Bucureşti un anumit apartament ȋntr-o casă aşezată pe colţ de stradă, la etajul doi, cu storuri de lemn la geamuri şi draperii vişinii, de care mă leagă cele mai intense amintiri din anii studenţiei. Este apartamentul ȋn care patru oameni pierdeau nopţi ȋn şir la masa din bucătărie jucând Bridge, apartamentul ȋn care mai târziu am pierdut nopţi ȋn şir scriindu-mi lucrarea de licenţă, apartamentul unde am cunoscut cea mai simpatică pisică din lumea asta şi, mai ales, apartamentul ȋn care i-am cunoscut pe ei doi: pe Ea şi pe El.
Ea este „sufletul meu pereche” ȋn materie de jogging, aerobic, Taebo, Pilates dar şi prăjituri „ȋnsiropate” şi alte bunătăţi orientale. Micuţă, blondină cu ochi albaştriişi un zâmbet uşor ironic mereu ȋn colţul gurii...You gotta love her if you see her :)
El este...hm...un tânăr un pic infatuat, dar foarte copilăros şi generos dacă ajungi să ȋl cunoşti mai bine. Aaaaa...şi un foarte bun lider, mai ales la jocurile sportive ȋn echipă – te motivează ca nimeni altcineva să ȋţi dai sufletul pentru orice punct la volei de exemplu :)!
Sunt multe bune şi multe rele prin care am trecut ȋmpreună toţi trei şi sunt sigură că şi de acum ȋncolo vor fi. Ȋi iubesc pentru că mi-au promis o cameră cu intrare separată doar pentru mine când se mută ȋn noua casă, dar mai ales pentru că sunt atât de simpatici şi de potriviţi unul pentru celălalt ȋncât te fac să crezi ȋn faptul că, până la urmă, „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” nu e doar un final de poveste ci o posibilitate ȋn viaţa reală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu