Dimineaţă, Soarele trăgea dintr-o ţigară în bucătărie, aştepându-mă cu cafeaua aburindă...Îmi zic: asta da zi frumoasă şi mă aşez la masă. Roşii cherry, caşcaval, măsline, ciuperci pe grătar, toate pregătite de Soare. Excelent mod de a începe ziua, mai ales după o noapte plină de evenimente.Mi-am aprins o ţigară de foi, mi-am tras ceaşca cu cafea în faţă şi am început să răsfoiesc ziarele. Atenţia mi-a fost atrasă de un reportaj despre o ţară în care sărăcia guverna cu o mână de fier, scuipând pe un popor odată mândru şi viteaz .Relatarea mi-a deschis ochii şi mi-a umbrit dimineaţa.
M-am tolănit pe patul din dormitor, am aprins o ţigară şi m-am lăsat purtat de vis. Din boxe ieşeau sunetele ca nişte braţe ce mă purtau prin întreg Universul. Stelele treceau pe lângă mine ca maşinile pe autostradă noaptea. Soarele stătea în dreapta mea, liniştit , cu o ţigară între buze conducea naveta spre Terra. Viteza era din ce în ce mai mare, şi gândul mă purta dintr-un loc într-altul, fără niciun ponton la care să-mi trag ambarcaţiunea pluteam în derivă pe lângă plaje pustii şi stânci golaşe.
-Ştii unde eşti? m-a întreabat ţăranul ce-şi mâna caii pe islaz.
-Nu...Nu ştiu.am răspuns uimit de apariţie.
Am traversat câteva spaţii, am sărit în alt timp. Mă gândeam că am ajuns undeva în trecut, de unde mă voi întoarce mai înţelept, spiritualitatea va atinge un alt grad.
-Îl cunoaşteţi? L-a mai văzut cineva în afără de voi? Am înteţeles...deci nu l-a mai văzut nimeni. Tu vii cu noi băiete!
Erau cinci tipi îmbracaţi în costume albastre şi căşti pe care erau inscripţionate nişte litere într-o limba necunoscută. Cum am ajuns acolo !?
-Unde acolo? Ce dracu mă asta e nebun.?
-Nu ştiu domn’ căpitan, vorbeşte întruna de când l-am găsit!
-O fi de la botanicele alea bă, ţi-am zis eu că derbedeii ca asta trebe’ închişi! Aici e România băă nu e la mă-ta acasă!
