...

Iadul meu

Prinsă între trecut şi viitor,

Uit uneori că trăiesc aici şi acum,

În prezentul străin de mine,

În care nu mai sunt eu cea care

Respiră, aude, vorbeşte...

Eu sunt amintirile mele şi visele mele;

Aripile-mi sunt grele şi vorbele

mă apasă atunci când le rostesc.

Sunt plină de gânduri posace

Şi mi-e dor de mine acum...

Mă caut, mă chem, mă vreau în prezent,

Dar vorbe şi şoapte şi fapte

Mă ţin prizonieră în neantul unei vremi

Care nu mai este a mea,

Care mă apasă şi mă striveşte...

Vreau să fug

Dar nu pot pentru că sunt parte din mine.

Prezentul meu sunt trecutul şi viitorul.