Minte goala, praf afara, apus de soare ruginit
Ma uit in jur, sunt ametit, sunt copolesit
Nimic nu misca, nimic nu zboara, orasul asta parca-i un vid
Sunt parte din oras, sunt piatra, praf, rugina, sunt un zid
Era o vreme, la-nceputuri cand moartea ma-ngrozea de moarte;
Era o vreme la-nceputuri cand viata imi parea divina;
Acum sunt zid, sunt piatra, praf, rugina
Iar teama de sfarsit imi pare-un gest, un gand, un lucru insolit
Incet contururi trec prin fata-mi: sunt zid sunt praf, rugina au in vine
Incet peste oras se lasa noaptea, incet se lasa noaptea si in mine...
Mi-e dor sa simt, mi-e dor de viata, mi-e dor sa-mi fie dor;
Chiar daca stiu ca dor, iubire, viata sunt bulshit trecator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu