Totul se transformă, totul se transformă, totul curge
Curg şi eu printre cadavre şi flori, pe ape ba limpezi, ba negre
Prin hăţişul faptelor cotidiene trecutul nu se şterge
cu cârpe improvizate, mai murdară e oglinda în care mă privesc.
Dar totul se transformă, totul curge, şi curg şi eu printre
mormintele indivizilor uitaţi, printre obsecenele cuvinte.
Un singur adevăr, o singură izbândă, uitare, trecere
Un viitor, un viitor fără ceilalţi şi doar cu mine
Construcţie independentă, nu sunt furnică, eu sunt lup
Nu vreau să stau în stup, nu-mi trebuie o casă şi un plod
Nu vreau din mine să rup pentru „otrăvitoarea turmă”,
pentru trecut;
din libertate să mă-înfrupt,să smulg ce-i bun dintr-un prezent
inutil, să renasc în viitor fără minciuni şi fără tine şi fără voi.
Destul o acceptare plus o negare nopţile mi-au chinuit
prea mult năluca în vis m-a bântuit! Gata mi-a ajuns.
Tu te-ai transformat, voi v-aţi transformat şi greaţa
voma, flegma, nehotărârile şi speranţele m-au slăbit
m-aţi supt, m-aţi înecat şi nu mai vreau. Totul curge.
Te uit, vă uit şi curg.
