my punk love song (neterminat)

relaţii cu refren, pe punk noi ne-am luat la tură pentru un an sau doi, depinde cum calculezi.vreau să spun că bine a mai fost să facem pogo să ne lovim cu pumnul în ochi,să-ţi rup fâşul, să-mi spargi nasul, da bine a mai fost.ah şi acele murder ballads ale lui nick în serile de vară, un dunhill pe balcon şi un pahar de vin, şi-am râs şi a fost bine.să nu mai zic dimineaţa când eu mahmur şi tu vioaie îmi ofereai o ceaşcă de cafea ca să-mi revin.eu nu am înţeles atunci că tu ce făceai creştea din dragoste şi mai beat, eu mai beat eram şi ochii grei şi plini de fum şi ceaţă, şi vântul de la 4 dimineaţă, şi vomă şi frustrare şi n-am ştiut, cât n-am ştiut să-ţi spun.eu, eu pot să fiu mai bun.pot fi cum ai fi vrut să fiu dar acum e târziu şi vinul ăsta nu mă lasă-n pace şi fumul ăsta mă strânge de plămân.visez la zilele senine, la sâni, la paste, la dulciuri fine, la părul tău zburlit ce se ivea din perne.îmi spun, gata.s-a dus şi plâng în pivniţă cu vinul.rup cepul şi las să curgă lichidul din butoi.fac pluta, plutesc, dar până când?OI oi oi!this is my punk love song that spins me round and round, mă-arunc în voi,să scap de amintirea reţetei anarhiste.Vinete anarhiste la cuptor cu boabe de struguri nu e cel mai bun pariu oi!

Bunsimţciderea

Sătul de pielea albă în care eram înfăşurat m-am decis într-o noapte sufocantă de vară să-mi ucid bunul-simţ cu o lovitură precisă. Am luat cuţitul neomeniei şi am ieşit cu el pe strada pustie ce-mi lega existenţa capsulară de exteriorul incontestabil. Posibilitatea de a întâlni pe cineva în drumul meu îmi dădea o stare confuză de teamă amestecată cu o dorinţă arzătoare de a umili Omul. Primul venit ar fi fost acela care m-ar fi ajutat sa stârpesc bunul-simţ.

Complicele însă s-a lăsat aşteptat. M-am aşezat pe o bancă într-un parc. Mă jucam cu cuţitul când din spatele unor copaci a apărut o stranie arătare. Avea capul mare, prin capotul alb, transparent, îi puteam distinge formele oribile.

Am fost invitat la un pahar cu apă şi o ceaşcă cu dulceaţă. Am refuzat. Nu-mi place dulceaţa şi apa îmi provoacă greaţă.

Cu ajutorul cuţitului mi-am trasat pe corp linii. Pielea decupată am pus-o la uscat cu sare şi lămâie. În aceeaşi seară Omul s-a ivit de sub arătare. Şi-a rupt o parte din corp dezvelindu-şi pielea albă. Formele de dedesubt îmi fericeau ochii. Am înjurat, am scuipat peste partea dezgolită. Cu picoarele am lovit pântecul mamei. Ştiam că acolo nu mă voi întoarce, poate într-o altă dimensiune.

Nici urmă de bun-simţ prin preajma singurătăţii atroce. Animalul devenit Om sau Omul devenit animal? O manifestare subiectivă deloc altruistă, incursiuni ale Divinului într-un parc desţelenit.

Aventura s-a terminat în cocina porcilor, mâncat, am trăit printre resturi umane în stomacul dobitoacelor. În vestibul aştept să fiu chemat în Camera Mare. Care?

În zori de zi sunt luminat. Mă hotărăsc.

Cu lovituri multiple aplicate în puncte strategice îmi ucid bunul-simţ. Nu am nevoie de el printre atâtea revelări.

O reţetă

- Tinere, lasă vrăjeala şi încearcă să respecţi reţeta din carte! Unde ai mai auzit tu vinete cu struguri? Din cauza asta nu o sa reuşeşti niciodată să găteşti excelent! Pentru că eşti un anarhist, nu ţii cont de nicio regulă, găteşti după ureche...
- Mai bine anarhist, decât obsedată de reguli ca tine, uite-te şi tu cât de tipicară şi conservatoare eşti...
- Şi totuşi îţi place ce gătesc, altfel nu cred că ai fi terminat în nici jumătate de oră pastele cu dovlecei!
Tânărul lăsă bărbia în jos, într-adevăr pastele fuseseră excelente şi gătite ca la carte... În bucătărie se lăsă tăcerea...Se auzea din când în când sfâritul boabelor de struguri din cuptor...Ştiau amândoi că până la urmă vor mânca tot împreună şi vinetele şi strugurii, boabă cu boabă...
Vinete anarhiste la cuptor cu boabe de struguri şi paste cu dovlecei gătite ca la carte, o sticlă de vin demisec, multe ţigări şi ei doi, la aceeaşi masă discutând mereu în contradictoriu! Asta era reţeta!