my punk love song (neterminat)

relaţii cu refren, pe punk noi ne-am luat la tură pentru un an sau doi, depinde cum calculezi.vreau să spun că bine a mai fost să facem pogo să ne lovim cu pumnul în ochi,să-ţi rup fâşul, să-mi spargi nasul, da bine a mai fost.ah şi acele murder ballads ale lui nick în serile de vară, un dunhill pe balcon şi un pahar de vin, şi-am râs şi a fost bine.să nu mai zic dimineaţa când eu mahmur şi tu vioaie îmi ofereai o ceaşcă de cafea ca să-mi revin.eu nu am înţeles atunci că tu ce făceai creştea din dragoste şi mai beat, eu mai beat eram şi ochii grei şi plini de fum şi ceaţă, şi vântul de la 4 dimineaţă, şi vomă şi frustrare şi n-am ştiut, cât n-am ştiut să-ţi spun.eu, eu pot să fiu mai bun.pot fi cum ai fi vrut să fiu dar acum e târziu şi vinul ăsta nu mă lasă-n pace şi fumul ăsta mă strânge de plămân.visez la zilele senine, la sâni, la paste, la dulciuri fine, la părul tău zburlit ce se ivea din perne.îmi spun, gata.s-a dus şi plâng în pivniţă cu vinul.rup cepul şi las să curgă lichidul din butoi.fac pluta, plutesc, dar până când?OI oi oi!this is my punk love song that spins me round and round, mă-arunc în voi,să scap de amintirea reţetei anarhiste.Vinete anarhiste la cuptor cu boabe de struguri nu e cel mai bun pariu oi!

în timp, nevoia de spaţiu

Dimineaţă, Soarele trăgea dintr-o ţigară în bucătărie, aştepându-mă cu cafeaua aburindă...Îmi zic: asta da zi frumoasă şi mă aşez la masă. Roşii cherry, caşcaval, măsline, ciuperci pe grătar, toate pregătite de Soare. Excelent mod de a începe ziua, mai ales după o noapte plină de evenimente.Mi-am aprins o ţigară de foi, mi-am tras ceaşca cu cafea în faţă şi am început să răsfoiesc ziarele. Atenţia mi-a fost atrasă de un reportaj despre o ţară în care sărăcia guverna cu o mână de fier, scuipând pe un popor odată mândru şi viteaz .Relatarea mi-a deschis ochii şi mi-a umbrit dimineaţa.

M-am tolănit pe patul din dormitor, am aprins o ţigară şi m-am lăsat purtat de vis. Din boxe ieşeau sunetele ca nişte braţe ce mă purtau prin întreg Universul. Stelele treceau pe lângă mine ca maşinile pe autostradă noaptea. Soarele stătea în dreapta mea, liniştit , cu o ţigară între buze conducea naveta spre Terra. Viteza era din ce în ce mai mare, şi gândul mă purta dintr-un loc într-altul, fără niciun ponton la care să-mi trag ambarcaţiunea pluteam în derivă pe lângă plaje pustii şi stânci golaşe.

-Ştii unde eşti? m-a întreabat ţăranul ce-şi mâna caii pe islaz.

-Nu...Nu ştiu.am răspuns uimit de apariţie.

Am traversat câteva spaţii, am sărit în alt timp. Mă gândeam că am ajuns undeva în trecut, de unde mă voi întoarce mai înţelept, spiritualitatea va atinge un alt grad.

-Îl cunoaşteţi? L-a mai văzut cineva în afără de voi? Am înteţeles...deci nu l-a mai văzut nimeni. Tu vii cu noi băiete!

Erau cinci tipi îmbracaţi în costume albastre şi căşti pe care erau inscripţionate nişte litere într-o limba necunoscută. Cum am ajuns acolo !?

-Unde acolo? Ce dracu mă asta e nebun.?

-Nu ştiu domn’ căpitan, vorbeşte întruna de când l-am găsit!

-O fi de la botanicele alea bă, ţi-am zis eu că derbedeii ca asta trebe’ închişi! Aici e România băă nu e la mă-ta acasă!

Tristete feminina

Ajutoor…mi-am pierdut ochelarii de soare,
Erau pe nasul meu,
Şi eu eram pe plaja încă goală,
Era încă soare afară...
Şi eşarfa, eşarfa mea roz -
A fugit şi ea o dată cu ochelarii.
Şi eu sunt încă pe plaja atât de goală,
În baraca din spate e îmbulzeală,
Şi sunetele îmi distorsionează senzaţiile,
Vreau ochelarii mei şi eşarfa mea roz
Ca să le găsesc am nevoie de încă o vară,
De plaja pustie şi de soare afară...